Mergeam pe drum ieri și mă gîndeam că de multe ori omul își face o părere greșită despre un alt om sau... mai des crede că poate avea o părere despre un anumit om și nu și-o schimbă peste ani.

 Deși nu cunoaște împrejurările și viața omului, 

văzîndu-l peste ani, în suflet este rezervat un locușor pentru aceeași părere sau mai bine zis îl vede cu ceeași ochi. 

Prejudecăți, presentimente specifice moldovanului prost... și el, moldovanul, te privește cu aceeași ochi, fără să își dea seama că ai atîția ani și atîta experiență că nu încape în parcarea de la mall și nici în cecurile toate adunate de pînă acum de el

 unii oameni pur și simplu trăiesc, alții zi de zi învață ceva nou în viața asta și nu merită să fie văzuți peste ani cu aceeași ochi,

 culmea e că în acele 2 secunde, cât reușește omul să te vadă fugitiv, nu reușești să-i înșiri tot ce s-a petrecut cu tine pînă azi, mai ales dacă nu s-a spus nici "bună ziua" , a trecut omul pe lingă tine, cu zîmbetul ironic, da ladna, macar bine că nu s-a salutat, astfel știi precis că e același mitocan de cîndva...

Ideea e că m-au văzut 2 persoane în aceeași zi, una e o doamnă, care era domnișoară pe cînd eu eram copil, alta e o persoană care era copil pe cînd eram și eu copil... 

și ce impresie aș fi vrut eu să dau?

 nu am intenționat nimic, doar cred că e incorect să nu cunoască omul faptul că nu mai ești azi cine erai ieri