Dincolo de mîine...

Omul, cine n-ar fi el, are vise ascunse... 

Deși îi pare că e mai special ca alții, visele tuturor sunt aceleași, orice om știe că într-o bună zi va avea totul, va fi cel mai bun, alții vor să devină de invidiat... 

În goana asta după de toate omul devine extrem de preocupat de imaginea sa în societate și anume pentru el conteaza unde anume se afla el într-un top 10 între prieteni sau cunoscuți... și din păcate asta există în capul multora. 

Oare asta e important?

Dacă omul ar trăi simplu și s-ar gîndi bine la fapte și la bunul simț și dacă scop ar fi faptul ca să rămînă om în toate situațiile, oare asta nu ar fi mai sănătos?

 Care este rostul lacrimilor, suferințelor și regretelor dacă după toate rămîi la fel cum ai fost și într-o altă situație procedezi iar ca un porc? 

Cum poți spera să devii avut și important în societate atunci cînd calci peste toți doar ca să-ți fie ție bine? 

O minte rămîne sănătoasă pentru toată viața numai dacă personalitatea care o posedă crește profesional și social, lipsa echilibrului atacă organismul omului, regresul distruge sistemul nervos... Nu poate progresa o persoană imaginea căreia este îmbrăcată în falset și mascată în atitudini cu un anumit interes ascuns... 

Masca se uzează... Frumos e omul sincer, care dă dovadă de educație și bun simț. 

Dacă ne place o asemenea persoană ar fi frumos, dincolo de orgolii, să ne devină bun exemplu. Natura ne aseamănă, educația ne deosebește!